luni, 26 noiembrie 2012

Veronica Balaj – O carte în oraşul alb, Ierusalim

 

De cum am avut în mână  talonul de înbarcare pentru Tel Aviv, am simţit  o stare  specială  şi  deşi la fiecare călătorie într-un loc nou asta e ceva normal, de data aceasta  era un soi de  tulburare  subţire.  Nu  acută  , nu ascuţită .  Poate să fi fost  taina ca Ţara Sfânta  are ceva  misterios  în chiar   atmosfera  sa.. Purtam la mine o carte de poeme traduse, în ebraica, limba sfântă, de către poetul Menachem    Falek  şi apărută la Editura” Zur Ott “ din Jerusalem…


Volumul îşi  avea deja poevstea lui şi eu trebuia s-o  urmez.  Şi   s-o  desăvârşesc. O poveste care a venit spre mine fără  să o fi căutat sau să mi-o fi imaginat  vreodată. Totul s-a legat  de la sine , pe neaşteptate. Fără ocolişuri, fără meandre amăgitoare.
Era o zi de august  când  împreună  cu partcipanţii  la un Festival Internaţional de Poezie  în Budapesta, scriitori veniţi din Moscova, Hlesinki, Sanct- Petresburg, Podgorita, {Muntenegru},  Bulgaria , Dablin, Israel,  treceam pe  Strada Culturii rezervată  pietonilor unde    nu circulau maşini aşa că, apariţia unui biciclist  păru  insolită. Omul  purta o camaşă în carouri cum avea şi Doni , când era pe pământ.  Un declic   interior   s-a transformat într-un poem ca un strigăt că nu mai puteam învăţa  o vară pe de rost ..că nu mai putem  juca vise  la  ruleta  altor zile  viitoare… Căldura verii prezente şi trecatoare se încolacea  între spiţele bicicletei .  Inutil …
 Doni,dintr-o cometă  străină mie, nu mă  putea  tămădui. Aşa s-a scris poemul. Seara de lectura îl avea deja   inclus în program , în  manuscris cum  era. L-am citit.
Atunci a început de fapt, fără să banuiesc  , drumul meu spre Jerusalem.Colegul de  ..festival, Menachem Falek, plecat din România  de peste o jumatate de secol, a  perceput  singurul  cele ce spuneam în limba  română care mai vibra încă în  sufletul sau   cu toate că   o  exersa  mai rar.  Oricum, faptul i-a trezt   poate amintirea  glasului de mamă  cu care vorbise   româneşte  în copilarie    de aceea mi-a  propus  cred, sa fiu de acord  cu traducerea  versurilor în  ebraica. Am  luat-o ca pe o surpriză.   Drept mulţumire , i-am dăruit a doua  zi  un volum în româna- franceză şi volumul în limba maghiară care  urma să-l   lansez chiar acolo, la    Budapesta . Surpriza era să fie   şi mai şi când mi-a spus că i-ar face plăcere daca aş accepta să  traducă  din  fiecare  carte  poeziile pe care  le considera  pe  placul său şi să  alcatuiască un volum în ebraică. Desigur că am fost încântată . Trebuia doar să dau explicaţii unde nu era în clar cu  termenii folosiţi.
Iată aşadar, duc  în  bagaj  acum, volumul proiectat atunci , “Scut  iluzoriu”, în română şi ebraică, iar numele meu  în aceasta limbă chiar  pare  un  desen  indescifrabil.

 
 
 
 
 
סניף ירושלים
 
 
מזמינה
את המשוררתוהסופרת הרומניה
Veronica  Balaj – וֵרונִיקה בָּלָאז’
 
 
לטקס השקת ספרה
“מגן מַשלֶה”
 
שראה אור במהדורה דו-לשונית עברית-הונגרית בתרגומו של המשורר מנחם מ’ פאלק
 
האירוע יתקיים במוזיאון חצר היישוב, ברובע היהודי, בירושלים
ובבית הסופר ע”ש טשרניחובסקי בתל-אביב, ישראל
ביום רביעי א’ חשון תשע”ג, 17 באוקטובר 2012
 
בתכנית
ברכות: הרצל חקק, יו”ר אגודת הסופרים העברים
על יצירת ורוניקה בלאז’, מפי מנחם מ’ פאלק, המתרגם המארח, יו”ר סניף ירושלים
דברי ברכה וסיכום: ורוניקה בלאז’
הנחיה: בלפור חקק, יו”ר הוועדה לקשרי חוץ
 
על החתום
מנחם מ’ פאלק
 
 
 
 
יו”ר סניף ירושלים
אגודת הסופרים העברים
 
Trecând peste emoţia  primelor impresii, că tot era nopate   şi se vedeau  din Tel Aviv doar  luminile  asemănătoare  fiecărei metropole, mai port o clipă în auz  cântecul  cu refrenul “salom, salom” iniţiat de câţiva tineri în avion  în momnetul când  s-a făcut aterizarea   şi mă opresc  direct   la   momnetul  primei impresii de a doua zi.
Oraşul este  construit  doar din piatră albă, fără  brizbrizuri. O sobrietate cu care trebuie să te  obişnuieşti. Nu semăna deloc dar absolut  nu semăna cu cel pe care   mi l-am imaginat   eu. Este foarte mare , cu străzi care urca şi coboară , muntele Măslinilor   străjuind  şi emanând  o misterioasă  tăcere .” Oraşul alb “ i-am spus  în gând nevăzând  nici  o reclamă colorată  ,ba nici   firmele magazinelor nu sunt marcate strident vizual .Muzee, cam şapte la numar, clădiri  de o  sobrietate   fidelă unui anume stil impus de primăria care , ani de-a rândul chiar daca  s-au schimbat  edilii,  nu a schimbat legea conform căreia,  în oraş   este permisă  construirea  clădirilor doar din piatra albă şi marmură .Ziduri  înalte  cât  până   la etajul trei de la noi  înconjoară  uneori chiar casele particulare, ca nişte fortăreţe  . Îţi trebuie  ceva timp să te obişnuieşti cu  imaginea  total diferită decât  ceea ce vezi în   alte părţi  ale lumii.Şi este firesc.Jerusalimul este  unic.Nu   mai vorbesc despre   magia care  o emana..
Prima lansare de carte  a avut loc la Muzeul  Hartar Haisuv, cel mai vechi muzeu din Ierusalem.
Invitaţii sunt aşteptaţi la  poarta care  duce spre intrarea în oraşul vechi, eu  între timp sunt condusă să  vizitez  exponatele din  incintă.
Este o  imagine  a vechiului mod de viaţă  din zona şi dupa  tradiţiile  poporului evreu ,cu  obiecte  ilustratoare, cu imagini   după cum  se poate găsi în orce locaţie de acest  gen.  Sala unde se va desfăşura întâlnirea  literară  este  deja  amenajată, cărţile sunt  expuse, masa prezidiului  are   un  aer de aşteptare daca iau în calcul numele celor care vor vorbi şi care sunt  inscripţionate pe mici plăcuţe  metalice….adică, Balfur Hakek, Preşedintele  Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de limbă Ebraică  din Israel, Herzel Hakek,  Secretarul Relaţiilor  Externe, Menachem Falek,  Vicepreşedintele  Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă ebraică din Israel, Ora Pikel, directoarea Muzeului  unde  are loc  manifestarea.
Lumea  se aduna  şi  înainte încă de a  începe   programul, o doamnă  mignionă canta la vioară  încet…ca un preludiu al simfoniei care  va urma… Aflu că este  invitată special, de la Filarmonica din Jerusalem.
În cuvântul de deschidere, Balfur H. Face o urare de bun venit  şi spune  calduros:’’În inima vechiului Jerusalem,  purtând în inimi  sensurile  Bibliei vechi şi poemele  acesteia, făcem legătura  în acest spaţiu   , între  cultura trecutului  şi prezent.  Avem  oaspete  pe  doamna Veronica Balaj din  România, dovadă că  legătura între culturi nu cunoaşte  graniţe.”…
Orce   luare de cuvânt este  redată   în  engleză şi parţial în română de către  traducătorul cărţii, MK.  Singura care înţelege  ce spun  şi cum sună poemul citit de mine , este Maica Nicolaida  pe are am invitat-o în mod  special  şi  care , a fost  o prezenţă emoţionantă .Lacrima  ei discretă  o puteam intrepreta cum voiam dar , am luat-o ca un semn de   comunicare  secretă…
Surpriza  serii a fost  faptul că,  vilonista a intrepretat în mod  onorant, melodia’Ciocarlia”, învăţată special  pentru aceasta întâlnire şi primirea diplomei de onoare din partea Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Ebraică.


Aproape de finalul întâlnirii soseşte şi  colegul meu de breasla jurnalistică , Ion Stiube,  care spune că este originar din Reşiţa de unde a plecat  de  foarte  mulți ani    lucrează   mai mult cu scriitorii israelieni de limbă română şi  nu cunoaşte  protagoniştii din seara  aceea. Realizăm un lung intreviu  şi ne bucurăm de cunoştinţă.
Directoarea Muzeului, dupa  ce a  rostit  un cuvânt  chiar foarte atingător  sufleteşte, mi-a dăruit un album al lăcaşului pe care îl conduce iar  scriitorii invitaţi , câte un volum cu autograf aşa că, am plecat de acolo  cu o mică bibliotecă în limba ebraică .
Drumul din Jerusalem până la Tel Aviv îl parcurgem  tot la ceas de seară, lansarea  cărţii  va începe doar la ora 19.  Reţin din mersul maşinii    doar   nişte tunuri  pătrate   în aer liber în amintirea  războiului de independenţă. În Ţara Sfântă, dupa cum ştim,  liniştea interioară şi nu numai ,nu este cel mai  des întâlnită. Eu  îmi fac însă un scut  de  bucurie  la  întâlnirea cu  nişte locuri  speciale , cu o istorie  aparte, veche şi nespus de colorată dintotdeauna.
Sediul  scriitorilor  israelieni de limba ebraică  un fel de Casa a Scriitorilor  este central şi  impozant. La parter    te invită  vizual  o serie de  exponate  ,fotografiii, extrase din  presă  , panouri  cu  indicii despre  acţiunile şi întâlnirile referenţiale care au avut loc aici de-a lungul anilor.Sala   destinată   şedinţelor  şi  prezentărilor de carte  are şi ea un  material ilustrativ   aşezat pe toţi pereţii. Invitaţii sosesc  în mici grupuri, se vede că sunt bucuroşi  să se reîntâlneasacă, îşi  împart  fraze şi zâmbete, sunt prezentată  şi eu ca oaspete  ba la unul ba la altul  , chiar înainte de a începe  seara literară.  Microfonul de pe scenă  este în probe, e zarvă ,  vocile  se  amestecă  între ele,   ca  la fiecare   evenimnet de acest gen  din orce parte a lumii. Îmi  face plăcere  tonul , atmosfera destinsă, toţi zâmbesc , ne simţim ca la o petrecere sau o aniversare…
În fine, se dă semnalul  începerii  când  aceleaşi  persoane care au fost la Jerusalem, ocupă locurile  pe podium. Mai vine şi  o doamnă  din comitetul de organizare a activităţilor  scriitorilor  ,înţeleg mai trâziu. După  luările de cuvânt ale fiecăruia, poeţii  invitaţi să împartă o  seara de poezie , se lecturează  în ebraică.  Eu în română. Aici îl întâlnesc şi pe   un poet  de origine română dar care scrie în ebraică. Este originar din Oradea. A plecat acum  o jumatate  de  veac  dar  vorbeşte imepcabil româneşte.  Îmi  face   un serviciu, devine translatorul  în  ebraică ,între mine şi  redactorul de radio  de  la  Radio Koll Israel care   nu este   zgârcit  la minute şi  îmi ia un intreviu  amplu.
Seara  a  fost plina de aplauze, afectiune în numele poeziei, s-au facut   fotografii, schimb de cărţi… Am fost copleşită primind diploma de onoare, “Cerneala de aur” acordată de Asociaţia Scriitorilor de Limbă Ebraică din Israel…


Spre ora  două din nopate  intram din   nou în   Jerusalem unde am ales să fiu cazată. Oraşul  se arata alb   şi sobru  într-o lumină difuză.

Veronica Balaj

Niciun comentariu: